Sfantul Serafim de Sarov

Viata Sfantului Serafim de Sarov


Sfantul Serafim de Sarov s-a nascut in 1759, in orasul Kursk(Rusia) din parinti ortodocsi. La varsta de 10 ani, Sfantul Serafim a fost tamaduit in chip minunat dintr-o boala grea cu ajutorul icoanei Nascatoarei de Dumnezeu din orasul Kursk..
A inceput viata monahala in manastirea Sarovului, la varsta de 19 ani. A fost tuns calugar cand avea 27 de ani si, curand dupa aceea, hirotonit diacon.

Profunzimea si curatia participarii Sfantului Serafim in slujbele dumnezeiesti sunt vadite, deoarece i s-a ingaduit sa vada ingerii(darul stravederii), si in timpul Sfintei Liturghii din Joia Mare l-a vazut pe Domnul Iisus Hristos.

La 34 de ani a fost hirotonit preot, si a fost numit duhovnic al manastirii de maici Diveievo. In acelasi timp, a primit si blagoslovenie pentru a incepe o viata de pustnic in padurea ce inconjoara Sarovul. Traia intr-o cabana mica, daruindu-se in intregime rugaciunii, postului si citirii Scripturii si a scrierilor Sfintilor Parinti. Sfantul Serafim obisnuia sa mearga la manastire Duminicile pentru a primi Sfanta Impartasanie; apoi se intorcea in padure.

In 1804, Sfantul Serafim a fost atacat de talhari si batut. Ranile provocate de acest atac l-au facut sa umble de acum inainte aplecat de spate, avand trebuinta de un toiag pentru a merge. Dar Sfantul a inceput sa se roage cu si mai multa ardoare, slavind pe Dumnezeu. Astfel petrecea zile si nopti pe o piatra de langa chilia sa, ingenunchiat strigand "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul".

In salbaticie Sf Serafim imblanzise un urs salbatic pe care il hranea. Dupa cum stiti, atunci cand te apropii cu blandete de un animal, acesta va fi bland la randul sau.



Apoi a petrecut trei ani in zavorare, in tacere desavarsita. Supunandu-se cererii Staretilor (Batranilor) manastirii, s-a intors in manastire in 1810, continuandu-si insa viata in rugaciune si zavorare tacuta pentru inca zece ani. Ascultand de o vedenie dumnezeiasca, Sfantul Serafim al Sarovului si-a incetat tacerea si a inceput sa vorbeasca, spre folosul celorlalti.

Sfantul intampina pe oricine venea la el cu o inchinaciune, un sarut duhovnicesc si cuvintele urarii pascale "Hristos a Inviat!" (indiferent de perioada, "Hristos a inviat" este o marturisire; faptul ca se spune doar in timpul Pastelui mi se pare un pic deplasat; poate fi spusa oricand caci Ortodoxia se bazeaza pe aceasta marturisire "Hristos a inviat, si S-a inaltat la Ceruri si sade de-a dreapta Tatalui si iarasi v-a sa vie, cu Slava, sa judece vii si morti a Carui Imparatie nu va avea sfarsit).

Ii numea pe toti "bucuria mea". In 1825 s-a intors la chilia sa din padure, unde primea mii de pelerini din intreaga Rusie. Fiindu-i dat darul inainte-vederii, Sfantul Serafim de Sarov, facatorul de minuni, oferea tuturor mangaiere si povata. Sfantul Serafim a trecut la Domnul in 2 ianuarie 1833, ingenuncheat fiind in fata icoanei Prasfintei Nascatoare de Dumnezeu.

Minuni ale Sfantului Serafim de Sarov puteti citii aici: http://crestinatate.ro/Sfinti/minuniSfSerafim.html

Doamne Ajuta si toate cele bune.

Ma bucur ca ai postat atat viata Sfantului, cat si Pravila Scurta de Rugaciune pe care el o recomanda(vezi la Pravile de rugaciune).
E mare Sfant. Duhovnicul meu imi recomanda sa rostesc "Bucura-te Sfinte Serafime bucuria mea" cat mai des - cand stau, cand fac curat, etc. E utila vorbirea cu sfintii, iar Sfantul Serafim este un Soare al cuviosilor, pustnicilor si nevoitorilor.
Sa fim miluiti pentru rugaciunile sale. Amin.