Comunitatea tinerilor ortodocşi
 
AcasaCalendarFAQCautareMembriGrupuriInregistrareConectare

Distribuiţi | 
 

 "Idolatria Ortodoxa" - O afirmatie fara SENS Partea I

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos 
AutorMesaj
Mihail
Admin
avatar

Mesaje : 11
Data de înscriere : 17/10/2011
Localizare : Craiova

MesajSubiect: "Idolatria Ortodoxa" - O afirmatie fara SENS Partea I   Sam Oct 29, 2011 4:51 am

Vorbeam despre obiectivul blogului Sensism: Acela de a “da un sens” lucrurilor aparent lipsite de orice logică (în opinia unora). Ei bine, sintagma “idolatria ortodoxă”, ce încearcă să incrimineze Biserica Drept-Credincioasă de idolatrie, este realmente o piatră seacă, din care nimeni nu poate scoate un sens! O să arătăm imediat absurditatea ce stă la baza cultelor protestante și rătăcirilor neoprotestante.

Sfinți, Sfinți și iar Sfiniţi…

“E bună foarte Ortodoxia, dar avem prea mulți sfinți…” Să credem asta despre noi înșine?! Vai în ce erezie am cădea! Oare duhul Bibliei este altul? Nu zice oare David Proorocul la sfârșitul psalmului 67, versetul 36: “Minunat este Dumnezeu întru sfinții Lui, Dumnezeul lui Israel” ? Cum este Dumnezeu întru sfinții Lui? “Minunat”! Interpretarea acestui verset se poate realiza, la fel de corect, în două moduri. Se poate înțelege că Dumnezeu este mărit întru și prin sfinții Săi și că slava Sa este sesizată în viața, activitatea și chiar persoana sfinților Săi. Totuși o a doua interpretare ne duce cu gândul la ceva mai “palpabil”, la ceva mai evident, mai viu printre noi. Dacă luăm sensul propriu al cuvântului “minunat”, versetul lui David ne arată că prin Sfinții Săi, Dumnezeu face MINUNI! Minuni pentru cine? Ca răsplată, pentru persoanele sfinte, și din multă milă, nouă, nevrednicilor, PRIN persoanele Sfinte.

Nu ne putem permite să citim Biblia, mai ales Psalmii, ca pe o “revistă” sau ca pe un articol de ziar. Pe astfel de citate, pe astfel de îndemnuri evidente, Ortodoxia se sprijină și va rămâne până la sfârșitul veacului, iar porțile Iadului nu o vor birui pe ea!

I-auzi – “Panteon Creştin”…

Ortodoxia este acuzată pe nedrept de “închinare la idoli”. Primul “idol” ortodox, în concepția occidentalilor antihriști este Sfântul. Persoana Sfântă, din prea mult zel monoteist ar trebui, după unii, neglijată complet. Oare acești “predicatori și păstori de turme mici și mari” sunt într-adevăr în duhul real al Bibliei? Voi afirma foarte clar că CINSTIREA nu este ÎNCHINARE! Și tot la fel de clar pot spune că nici RUGĂCIUNEA nu este ÎNCHINARE!

Asocierea Nr.1: Cinstirea și Închinarea:

Dacă este cu adevărat necesar să explic afirmația deja formulată mai sus, o voi face: în Biblie cinstirea este de la bun început distanțată de închinare. Se vorbește clar despre închinarea la idoli și avem porunca închinării la un singur Dumnezeu. În Decalog închinarea este asociată cu slujirea, dar arătată ca fiind mai mare decât aceasta! “Să nu te închini lor, nici să le slujești”(Deuteronomul 5,9 ). Ce arată Dumnezeu prin aceasta? Nu doar că nu ai voie să te închini lor, dar nici să le slujești! Lucru ce denotă că slujirea se poate face fără închinare, dar închinarea adevărată implică numai-decât și slujirea.

Cinstirea o regăsim și în porunca a 5-a: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta”. Întrebare: De care mamă și de care tată este vorba? În Noul Testament tot Dumnezeu este Cel care ne vorbește despre “despărțirea fiilor de părinți”, despre “luarea crucii și urmarea lui Hristos”, părăsind mediul familial. Este vorba oare de o contradicție? Nu! Un caz ipotetic poate desluși “misterul”. Dacă un copil este abandonat la naștere și când crește nu-și poate întâlni familia, acesta încalcă porunca? Practic el nu își poate cinstii în nici un fel părinții, întrucât nu îi cunoaște! Dar dacă este adoptat de o altă familie, pe cine are datoria să cinstească? Porunca a 5-a din Decalog nu se referă doar la două persoane(numite “mamă” și “tată”). Se referă la: cei ce te-au născut, cei ce te-au crescut(toți cei care au participat la aceasta), cei ce te-au îndrumat și mai mult, mai profund, mai explicit – la cei ce te-au zidit! În acest proces de zidire (duhovnicească mai ales) este inclus și Sfântul Paisie Aghioratul, dacă după ce i-ai citit învățăturile, te-ai îndreptat pe Calea Luminii. Aici este inclus și preotul din parohie care a venit în casă cu Icoana, de Bobotează, și ți-a răspuns la o întrebare care-ți alimenta necredința, indreptându-te la Adevăr. Aici intră și Sfântul Nectarie, la moaștele căruia, ducându-te, te-ai vindecat de un cancer în fază avansată, întorcăndu-te realmente la Viață! Iar în toate aceste procese, intervine și Hristos, făcând posibilă minunea întru Sfinții Săi, căci El este și Calea, și Adevărul și Viața!

A-l cinstii pe cel care îți face bine este direct sau indirect o poruncă prezentă pe tot parcursul Noului Testament! Putem să spunem că omul “Paisie”, după ce a dus o viață sfântă făcând mii de minuni, a murit, și murind a dispărut – și tot odată să ne numim creștini? Putem să spunem că dacă omul “Paisie” ne-a ajutat prin rugăciune, fiind printre noi(la fel de departe de Domnul), după ce a ajuns în Ceruri (atât de aproape de El!) nu se va mai ruga pentru noi? Și dacă o va face, rugăciunea nu-i va mai fi ascultată?! Acest “om Paisie” îl numim Sfânt, iar un om Sfânt este un prieten adevărat precum Hristos cere, un prieten atât milostiv cât și iubitor, un adevărat “bun-samaritean”. Dar al cui prieten? Al oamenilor! El nu va rămâne la fel de bun, la fel de milostiv, la fel de rugător când va trece la Domnul. Sfântul va fi încă și mai bun, și mai milostiv și fără discuție, cu mult mai bun rugător; căci spre asta se trece în Rai!

Vorbind încă de cinstire, aceasta este o poruncă și în Noul Testament, după cum urmează:
”Daţi tuturor cele ce sunteţi datori: …..celui cu cinstea , cinste” (Rom 13,7).

Asocierea Nr.2: Rugăciunea și Închinarea:

Până unde putem merge dacă spunem: “Bun, cinstim pe Sfinți. Dar nu e prea mult să ne rugăm lor?!”. Răspunsul va fi, fie unul simplu și direct: “Nu!“; fie unul ceva mai complex, formulat sub forma unei întrebări similare:“Nu este oare prea mult să îl rugăm pe polițist să ne arate Calea spre gară? Nu este oare prea mult să îl rugăm pe cel ce știe mai mult decât noi, în cele ce ne macină, să ne spună și nouă Adevărul? Nu este oare prea mult să-l rugăm pe doctor să ne salveze Viața?!”. Haideți, deci, să stăm strâmb și să judecăm drept! Putem oare să fim întru totul obiectivi? Cine este mai demn de cinste: Sfinții din Închisori, care au suferit bătăi crunte pentru credință sau polițistul X, care în viața particulară își înșeală nevasta? Sfântul Mare Mucenic Gheorghe(vezi-i viața) sau prietenul profitor pe care noi îl rugăm să ne “lumineze” în problema ce-o avem? Sfântul Arsenie Boca ce a salvat oameni de la sinucidere și a atins trepte inimaginabile în rugăciune, fiind prigonit de comunism a cărui cădere a și profețit-o sau doctorul Y, care în timpul liber e homosexual sau bețiv sau curvar?
Vorbim aici de oamenii pe care îi putem urma, a căror viață ne poate fi drept exemplu de îndreptare și a căror cugetări pot fi ziditoare de suflet, versus persoane obișnuite, păcătoase, care nici nu se sinchisesc de Dumnezeu și a Sa una, sfântă, sobornicească si apostolească Biserică(e un exemplu general: ajungem în viață – și nu odată – să rugăm astfel de persoane să ne ajute, pentru că sunt capabile de așa ceva!).
Deci dacă am considera Sfinții ca fiind nedemni de a ne ruga lor, oare sunt mai demne aceste persoane, cărora frecvent le aducem astfel de “cinstiri”? În câte jocuri de acest fel ne poate învârtii vrăjmașul diavol?

“Fiţi urmatori mie, precum şi eu Îi sunt lui Hristos”

Versetul de mai sus Îi aparține Sfântului Apostol Pavel(Corinteni 11,1). Este chemarea unei alte persoane decât Hristos! E mai mult decât o chemare; este o luminare a problemei noastre! Sfântul este un următor al lui Hristos. De la naștere până la moarte, câtă vreme trăiește, niciodată nu afirmă că el este “puternic” sau “sporit”. Darurile pe care sfinții le primesc (darul vindecării, darul distingerii duhurilor, darul discernământului, darul înainte-vederii, darul clar-viuziunii, darul stră-vederii, darul rugăciunii, darul nesomnului, etc…) reprezintă pentru aceștia o grea încercare în a nu cădea în mândrie și lăcomie. Reprezintă un motiv în plus de a-și păzi mintea și de a se smerii - foarte ușor, ar crede unii…

Motivul pentru care urmăm unui sfânt este acela că el este la rândul său următor lui Hristos. Duhovnicul meu mi-a spus așa: “Eu stau aici cu tine, la popas. Îți vorbesc de Dumnezeu, îți vorbesc despre Calea Sa, te îndrum ca un cunoscător și-ți dau drumul să pleci. Dar un stareț adevărat, ca Ilie Cleopa, ca Paisie Aghioratul, ca Arsenie Boca ști ce face? Te întâlnește aici la popas, te ia de mână și te duce la Hristos!“. Acela e sfântul! Puterea asta o are el, puterea asta o folosește în folosul nostru.

Iarăși Sfânta Scriptură întărește acestea:
“Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa.”(Evrei 13,7).

Cine are urechi de auzit să audă!

Acesta este adevăratul duh al Bibliei! Vă puteţi zidi de acestea şi vă va prinde bine sau vă puteţi smintii, iar aceasta este spre osânda voastră. Voi încheia lăsând încă o mână de versete destul de concludente:

“Iubiţilor, punând toată râvna să vă scriu despre mântuirea cea de obşte, simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna.”(Iuda 1,3);

“Cine vă PRIMEŞTE pe voi, pe Mine Mă primeşte “(Matei 10, 40).
”Cel ce vă ASCULTĂ pe voi, pe Mine Mă ascultă, si cel ce se LEAPADĂ de voi se leapădă de Mine“(Luca 10, 16).
Iar din Vechiul Testament…despre Ilie:

“Când Obadia mergea pe drum, iată i-a ieşit înainte Ilie. Obadia l-a cunoscut şi A CĂZUT cu faţa la pământ, zicând: “Oare tu eşti domnul meu, Ilie?” (1 Împăraţi 18,7) ,( 3 Regi 18,7).

Şi despre Elisei:

” Iar ea apropiindu-se, a căzut la picioarele lui şi S-A ÎNCHINAT până la pământ, apoi şi-a luat copilul şi a iesit.” (2 Împăraţi 4,37),( 4 Regi 4,37).

PS: Preluat de pe: www.sensism.wordpress.com
Sus In jos
Vezi profilul utilizatorului http://tanarulortodox.wikiforum.ro
 
"Idolatria Ortodoxa" - O afirmatie fara SENS Partea I
Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus 
Pagina 1 din 1

Permisiunile acestui forum:Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
Tânărul Ortodox :: Ortodoxie :: Părinţi şi Sfinţi ortodocşi-
Mergi direct la: